Feteasca Neagră înregistrează o creștere semnificativă atât în popularitate cât și în calitate, vinurile obținute din acest soi ajungând să fie vârfuri de lance pentru din ce în ce mai mulți producători de vinuri din România, atât din punct de vedere al calității cât și al prețurilor.
Etimologia denumirii
Sinonimul pentru struguri, cel mai des întâlnit în Moldova, este cuvântul "poamă". Chiar și recoltatul se numea popular "culesul poamei". În lucrări ampelografice detaliate de la începutul secolului XX, primele studii de specialitate menționează cultivarea unor soiuri de struguri, cu denumire de “Poama neagră fetească” și “Poama păsărească neagră” (denumirea se referea la faptul că în perioada toamnei păsările preferau strugurii acestui soi) sau uneori “Coada Rândunicii”.
Dar totuși într-un final, deși cu destulă incertitudine, se consideră că denumirea care s-a impus și a fost atribuită soiului de strugure Fetească Neagră ar fi legată de denumirea satului Fetești, comuna Scobinți, din fostul ținut Hîrlău, astăzi în județul Iași. Satul deținea podgorii întinse menționate încă din secolul XII, pe vremea voievodului moldovean Moise Movilă.
Originea soiului
Soiul Fetească Neagră este cu certitudine foarte vechi, fiind un soi prefiloxeric, considerându-se la ora actuală de către specialiști că, foarte probabil provine direct din vița-de-vie sălbatică (vitis sylvestris) cultivată pe un areal cuprins între Carpați și Nistru. Studiile de dată recentă ale analizelor ADN-ului soiului nu confirmă legăturile tradițional acceptate de specialiști cu alte varietăţi autohtone, deci nu este o mutație a soiului Fetească albă.
Fetească Neagră provenea inițial din regiunea istorică a Moldovei, incluzând Republica Moldova și regiunea românească de Nord a Moldovei, unde a fost cultivată în mod tradițional, dar limitat. Deși cunoscut, a avut însă o răspândire redusă până în secolul XX, primele mențiuni despre acest soi datează de la sfârșitul secolului XVIII, dar numai în podgoriile din jurul Iașiului și de unde se consideră că ar fi început cultivarea sa și anume în centrul viticol Uricani, județul Iași, apoi destul de târziu ajungând în Muntenia, Oltenia și Dobrogea, iar mai nou în Banat, Transilvania, Crișana și chiar mai departe în Ungaria.
Este interesant că în prezent soiul este plantat în toate regiunile viticole românești, însă pe suprafețe extrem de reduse, față de valoarea sa. Suprafața plantată cu Fetească Neagră existentă în România conform Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV) este de sub 3,000 ha dintr-un total de peste 180,000 ha.
Productivitatea soiului
Strugurele acestui soi are o putere mare de creştere, este rezistent la secetă, dar și la ger până la minus 25 grade Celsius, precum şi la atacul putregaiului; necesită o permanentă grijă, fiind indicată o anume tăiere cu caracter regulat a viței-de-vie, pentru a-i crește rezistența, soiul fiind dificil de adaptat și putin agreat de viticultori, iar lipsa unor studii și teste cu privire la alegerea portaltoiului, locul și modul de plantare reprezintă principala cauză pentru care soiul este cultivat pe o suprafață atât de redusă, iar producțiile obținute sunt mijlocii.
Productivitatea soiului Fetească Neagră este variabilă de la un an la altul, fiind un dezavantaj de soi, ea variază mult în funcție de clonă, de zona de cultură, dar și de agrotehnica aplicată. Totuși pot exista ani când producția de Fetească Neagră să nu dea nici un rezultat bun. În ultimii ani stațiunile și centrele de cercetare din țară au reușit dezvoltarea mai multor clone de Fetească Neagră, clone care sunt particularizate pentru fiecare terroir în parte.
Calitatea vinului Fetească Neagră crește pe măsura trecerii timpului
Daca la început vinurile obținute din Fetească Neagră au fost folosite în cupaje sau asamblaje alături de Cabernet Sauvignon și Merlot, treptat au apărut și vinuri obținute 100% din Fetească Neagră.
Caracterul tipic în majoritatea vinurilor realizate din Fetească Neagră este dat de fructe negre: prune uscate, coacăze negre, acesta fiind regăsite sub diverse forme: coapte, supra-coapte, gem sau magiun. În toate cazurile acest caracter este accentuat cu note de barrique, pentru care în funcție de proveniența și gradul de ardere al butoiului variază de la vanilie la ciocolată neagră, cacao sau scorțișoară. Gustul este, în general, echilibrat, consistent și viguros, având aciditatea potrivită, caracteristică soiului ce lasa în urmă o amintire placută și persistentă.
În gust există diferențe destul de mari la nivelul corpolenței în funcție de zona de proveniență – de exemplu Segarcea și Drăgășani dau vinuri mai subțiri, pe când în Dealu Mare vinurile au o structură mai amplă, corpolentă peste medie, taninuri bine conturate și o tușă picantă ceva mai intensă.
Vinul câștigă mult calitativ prin maturare în butoaie de lemn (până la 2-3 ani) și prin învechire la sticle (până la 10 ani). Aceste perioade de timp depind mult și de locul unde este cultivat soiul.
Prigoana din vremurile întunecate
Deși își are originile în arealul dintre Prut și Nistru, Fetească Neagră aproape că dispăruse în actuala Republică Moldova, în timpul perioadei sovietice și în urma campaniei antialcoolice a URSS din 1985-1987 ce a avut loc în timpul conducerii lui M.S. Gorbaciov și a condus la distrugerea viilor basarabene în masă. Campania a demarat oficial la 28 mai 1985 prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenească: „Cu privire la măsurile pentru intensificarea luptei împotriva beţiei şi alcoolismului, lichidarea practicii de fabricare a rachiului de calitate inferioară”. Se apreciază că în actuala Republică Moldova au fost distruse 80 de mii de hectare din cele 210 mii existente atunci. Dispoziţia de a distruge toate culturile de viță-de-vie pentru producerea vinurilor de masă a condus la încetinirea procesul de plantare a viţei-de-vie şi la reînnoirea lor. De aceea la ora actuală suprafața cultivată cu Fetească Neagră în Republica Moldova este nesemnificativă, dar de la sfârșitul anilor 2000 producători moldoveni cunoscuți au început replantarea soiurilor, inclusiv acesta.
Recunoaștere internațională a soiului
Fetească Neagră se află printre cele mai premiate vinuri roșii din țară la concursuri naționale și internaționale. Recunoașterea internațională a provenienței soiului, precum apare în “Catalogue of grapevines cultivated in France” sau în Catalogul Vitis International Variety Catalogue din Germania prezintă soiul Fetească Neagră ca fiind originar din România, el fiind preluat și cultivat în din ce în ce mai multe țări, existând peste alte 30 de denumiri sinonime ale acestui soi: Păsăreasca Neagră, Poama Fetei Neagră și Coada Rândunicii (Rep.Moldova), Fekete Leányka (Ungaria), Mädchentraube Schwarz si Schwarze Mädchentraube (Germania), Fetyaska Black (Georgia, Azerbaijan), etc.
Un potențial de fructificat, năzuința către un brand autentic românesc
Tot mai mulți specialiști din lumea vinului și în special cei provenind din străinătate, au văzut în Fetească Neagră principalul motor care ar putea propulsa imaginea vinurilor românești la export, soiul având potențialul de a reprezenta un brand pentru România, în condițiile în care el poate atinge o stabilitate a puterii de reproducție și dacă se definesc clar atributele care îl caracterizează și îl individualizează.
Fetească Neagră produce unele dintre cele mai bune vinuri roșii din România. Din acest soi se pot obține atât roze-uri deosebite, cât şi vinuri roșii ce pot fi învechite în lemn de calitate şi ulterior în sticlă, rezultând vinuri de mare marcă, cu o tipicitate pronunțată. În funcție de tehnicile de vinificație, se pot obține vinuri cu arome variate și cu structură de taninuri fine, aciditate bună, corp mediu spre plin și un nivel de alcool mediu spre mare.
In anii favorabili si daca este bine vinificat, Fetească Neagră reprezinta un potential valoros. De aceea nu pare deloc surprinzator ca in evaluari semnate de specialistul Mark Squires pentru RobertParker.com (Wine Advocate) – una dintre cele mai influente publicații de profil la nivel mondial, începând cu Feteasca neagră Guy de Poix 2016 - crama SERVE din Dealu Mare, a fost primul vin românesc ce a spart bariera celor 90 de puncte Parker din maximul posibil de 100 puncte, urmate apoi de Prince Mircea Fetească Neagră 2018, crama Vinarte (89 puncte Robert Parker), Selene Fetească Neagră2018, cramele Recaș (89 puncte Robert Parker), Feteasca Neagră 2018, Viile Metamorfosis, Dealu Mare (89 puncte Parker Wine Advocat).
Viitorul va accentua cu siguranță aprecierea vinurilor Fetească Neagră și păstrarea unui loc de frunte pe care îl merită cu prisosință între soiurile autentice românești.
Noroc!