Casa Colinelor

La Casa Colinelor am fost de mai multe ori, mai ales cand dam o raita printre cramele aflate pe Drumul Vinului in Dealu Mare si vrem sa ne relaxam si sa mancam in alta parte decat acasa. Cunosteam cateva lucruri despre Casa Colinelor: in primul rand ca sunt gazde extrem de primitoare si amabile, exista un restaurant unde mereu am mancat bine, iar la masa serveau evident vinurile din crama proprie, au cazare in hotel si tot acolo se gaseste si Crama 1000 de chipuri unde se țin degustări.

Dar sa o luam pe rand. Amabilitatea celor de la Casa Colinelor am experimentat-o de fiecare data cand le-am trecut pragul, dar doua ipostaze m-au fascinat.

Prima data, am ajuns acolo, eram patru persoane in total, si am intrebat daca putem sa mancam. Erau mese de gradina, din metal puse direct pe iarba, intr-o curte frumos ingrijita, pline cu meseni. Si nu era nici un loc liber. Nu am fi refuzat nici sa stam inauntru, desi era o zi frumoasa de primavara, insorita, iar afara era lume vesela printre flori si ierburi aranjate. O doamna a chemat imediat pe cineva in ajutor si au scos afara mobilierul de interior, masa si scaunele de lemn, le-au pus direct pe iarba, iar eu ma uitam ingrozita cum se vor scufunda picioarele scaunelor in gazonul moale, ierbos, prea verde pentru o mobila curata din sala de mese. Ne-am simtit minunat, totul a fost perfect, nici nu se mai putea altfel.

Al doilea gest al celor de la Casa Colinelor, m-a fascinat si mai mult: ne intorceam de pe litoral, Urlatiul ne era in drum si eram morti de foame. Am oprit la Casa Colinelor dar... locul parea pustiu. Era si normal, erau aproape 40 de grade afara, era in mijlocul saptamanii, miercuri la pranz. Am intrat totusi, am dat peste o doamna, pe care o stiam deja, fusese mereu amabila, am intrebat-o daca putem manca ceva, nu erau alti clienti in restaurantul care nu parea sa functioneze. Doamna a disparut la bucatarie si s-a intors cu meniurile in mana, spunand ca bucatarul pregateste un eveniment pentru seara, dar ne va face si noua de mancare. A fost extraordinar, chiar nu as fi simtit nici un resentiment daca eram refuzati! Dar nu, oamenii de la Casa Colinelor nu pot refuza un client! 

Degustare la Crama 1000 de chipuri

Ne-am gandit sa mergem la o degustare de vinuri. Stefan Ionescu, proprietarul cramei, atunci cand l-am sunat fara sa ne cunoastem dinainte – ii aflasem numele si numarul de telefon de pe site - nu a putut sa ne refuze, desi era clar ca avea și alte planuri pentru sambata ce urma.

Dupa ce am stabilit intalnirea pentru degustare, cand ne-am intalnit, dl. Ionescu s-a prezentat direct si simplu, de la inceput: "Eu sunt Stefan"... Am citit undeva ca reprezentarea simbolistica a numelui Ștefan în onomastica romaneasca, presupune că purtătorul acestui nume are un simț dezvoltat al empatizării și reușeste să se conecteze într-o buna măsură la nivelul emoțional al indivizilor sau chiar al unui grup întreg cu care interactioneaza... Iar in cazul gazdei noastre am constatat ca lucrul acesta este pe deplin adevarat.

De la inceput ne-a spus ca nu ne va da definitii si descrieri pe care cel mai probabil nu le vom simti sau intelege. Ne va lasa sa gustam fiecare vin si doar sa stabilim fiecare ce anume ne place. Si am stat de vorba la un pahar de vin, pentru ca asa cum ii place sa spuna “vinul se asociază în general cu prietenii, dar poate fi degustat și singur”. Asa am aflat ca am copilarit in acelasi cartier bucurestean, Titan si am mai aflat ca isi rezervase 3 ore pentru degustare - niciunde nu am stat mai mult de 1,5- 2 ore maxim!

Dar sa trecem si la vinuri:

Am inceput degustarea cu Feteasca Alba Iordache 2022 , apoi cu Saugivnon Blanc 2022 si cu Rose-ul din Pinot Noir 2022. Povestile care au insotit vinurile au fost despre cum s-a nascut 1000 de Chipuri. Si despre Ștefan Ionescu, acest antreprenor curajos, absolvent de filosofie, care crede cu tărie în valori care multora li s-ar părea acum desuete. Crede in vinul bun, ca unicul vin posibil: ” Despre tradiție in domeniul vinului se vorbește mult pe plaiurile românești, din păcate există puțină. Însă tradiția se poate naște oricând, istoria se face acum și vine din muncă, din pasiune, din inovație, iar rezultatul nu este reprezentat de milioane de sticle ci de un vin diferit care să stârnească mirare, uimire sau măcar o înjurătură.” Stefan este un companion placut, mereu cu o gluma potrivita si te face sa te simti confortabil si sa ii intelegi filosofia.

Este clar, nu este o degustare clasica: Stefan ne-a surprins in continuare, ducandu-ne printre tankurile de inox si baricurile de stejar ca sa continuam cu vinurile rosii. Am plecat fiecare cu paharul lui, gol, iar el ni l-a umplut pe rand din fiecare tank de inox. Noi intindeam paharele goale, Stefan deschidea putin robinetul, nu mai traisem bucuria degustarii la tank, vazusem doar in filmele documentare. Asa am gustat Cabernetul Franc si Feteasca Neagra, vinuri tinere, cu viitor inca nedecis, care se vor transforma in continuare. Simteam ca le cunoastem aproape nepermis, in evolutia lor care este si stiinta si arta, iar noi aveam ocazia sa le cunoastem inainte de maturitatea deplina.

Apoi, Stefan a scos o pipeta lunga, din sticla, pentru mine iarasi ca o scena din filme si a extras vinurile direct din baricurile de stejar aliniate frumos. Si nu ma pot abtine sa nu spun ca preferatul meu a fost Shiraz-ul 2018 pentru Ie de Fintesti, un parfum si un gust minunate pentru mine, cel mai bun Shiraz romanesc pe care l-am baut vreodata. Mi-am aduc aminte de postgustul prelung, pe care il incercasem ultima data la o alta degustare in orb, de vinuri Shiraz, cu pretentii toate de “cel mai bun” si-mi aduc aminte cum acest Shiraz Ie de Fintesti din 2014 a iesit castigator detasat! Si acum , l-am recunoscut, la fel de intens si de placut, lasand in urma toate vinurile minunate cu care l-am comparat.

De unde numele de 1000 de chipuri?

Stefan ne marturiseste ca ideea a venit de la un prieten care tocmai citise “Eroul cu o mie de chipuri” de Joseph Campbell. Campbell isi dezvolta teoria conform careia energia misterioasa din povestile lumii se gaseste in sufletele oamenilor, indiferent de rasa lor, de cultura lor, de statutul lor social sau intelectual. Oamenii care gasesc teme eroice pline de rezonanta in propria lor viata, in obiectivele lor, in visurile lor, sunt condusi spre o singura esenta psihica: aceea ca viata spirituala si creativa a individului influenteaza lumea exterioara la fel cum lumea mitului influenteaza individul. Perfect! Asta am simtit la crama 1000 de chipuri, acolo unde se pune pret pe spiritul uman, pe calitatea vietii si a faptelor, pe respect si emotie! Crama care cinsteste chipurile si numele celor de la care a cumparat terenurile cu vita de vie si pe care i-a pus pe sticlele produse din acele vii in care fostii proprietari isi pusesera sufletele lor: asa au aparut in 2012 primele vinuri: Cantea Cabernet Sauvignon, Luscan Pinot Noir si Iordache Feteasca Alba.

1000 de chipuri si Casa Colinelor, emotie, respect si pasiune

"Intr-o lume a vinului plina de chateau-uri, domenii si alte lumi celebre, noi suntem niste chipuri, pentru unii anonime, pentru cei care ne cunosc probabil niste inconstienti, care nu vor sa produca milioane de sticle, ci fericire pe chipul catorva oameni." - Promisiunea Cramei 1000 de chipuri!

In loc de final, voi incheia cu ceea ce am simtit eu si cu promisiunea mea dupa acesta vizita:

• Eu in mod sigur voi reveni aici, este un loc minunat
• Voi pretui si mai mult vinurile cramei 1000 de chipuri si le voi recomanda mai departe
• Caut mereu crame noi si oameni pasionati, la fel ca Stefan, care vor sa schimbe fata tarii prin munca lor si vinul bun